Turbo capitalism, după noi potopul !?

Suntem pe calea creării unui om nou, numai bun pentru un sistem nou care va fi un sistem pur de dominare a unor săraci de către alții bogați și care nici măcar nu se va mai ascunde, pentru că va fi înscris în genele acestui om nou, prin propagandă și cultură. Subiecții își doresc deja și se vor bucura să facă parte din acest nou Sistem, din Matrix.

Deja se bucură de asta: urmăriți-i dansând în reclame de diversitate care îi arată fericiți că sunt proști dar că au un telefon mobil nou sau că sunt înșurubați de companiile de pariuri sportive unde nu fac decât să-și piardă vremea și banii. Mai nou toate reclamele promovează prostia și stupiditatea individului, mai ales în rândul tineretului, desigur.

Încerc aici, în acest moment să transmit ceea ce percep eu ca fiind un punct de cotitură, o accelerare, și anume că printre super elite există apariția convingerii că nu mai e cale de întoarcere, că lucrurile nu mai pot fi reparate, că nu vom mai putea niciodată să ne întoarcem și să reglementăm ca înainte, că trebuie deci să mergem până la capătul sistemului actual, profitând de el pe măsură ce-l epuizăm, tot așa cum epuizăm o mină, un filon dintr-o mină.

Sistemul, Matrix, mută, se transformă în fața ochilor noștri, abandonează ideea de a se reproduce identic prin extinderea și democratizarea sa, prin avansarea socială și prin bunăstarea fordistă; el acceptă acum principiul malthusian şi pe cel al dominaţiei cinice a Puternicului asupra unei societăţi cu trei viteze.
Odată cu crearea unei sub-caste a persoanelor fără adăpost, drogați și marginali, a căror funcție sistemică este de a speria clasele de mijloc, arătându-le spectacolul zilnic a ceea ce riscă dacă nu se supun; spectacolul declinului este acum parte a reglementării sociale.

Și este vorba de a conduce, de a o pregăti pentru ca atunci când se va sparge, societatea să fie îmbotnițată, incapabilă să profite de ocazia de a prelua puterea și de a înlocui elitele actuale atât de vinovate de toată situația. Suntem în faza minieră a capitalismului, adică faza în care nu ne mai pretindem să-l reproducem identic, cu păstrarea monedei, cu rambursarea datoriilor și păstrarea rolului politic stabilizator al claselor de mijloc; dar unde mergem până la capăt chiar dacă înseamnă să ne distrugem și mai repede. Rolul stabilizator al clasei de mijloc îl joacă acum poliția, armata, propaganda, tehnologia și în curând transumanismul.

Am observat de mult că managerii Sistemului au renunțat la orice prudență, mai ales din 2013/2014 când s-a părut că creșterea economică nu s-a reluat după Marea Criză Financiară și că gnomii bancari au abandonat ideea de a se putea regulariza/normaliza politica lor monetară. În loc să putem opri politicile neconvenționale datorită revenirii creșterii autosusținute și a faimoșilor „lăstari verzi” a lui Bernanke, a fost necesar să mergem mai departe și să ne adâncim în politicile de sprijin și stimulare prin deficite și monetizarea acestora, credite și tipărire de bani fără acoperire.

Pe măsură ce nu s-a întâmplat nimic și gnomii au reușit să manevreze prin capcane, încetul cu încetul ideea a devenit mai clară; Si ce daca am fi de acord sa mergem si mai departe, pana la capat, catre un regim, un nou sistem? Ce se întâmplă dacă am accepta sfârșitul capitalismului așa cum îl cunoaștem, sfârșitul aranjamentelor noastre democratice, sfârșitul suveranității populare? M-am gândit la asta când am auzit-o pe Yellen însăși distrugând mitul banilor cinstiți, recunoscând – și este incredibil – că banii sunt un depozit de valoare foarte slab ! Implicit, dacă vrei să păstrezi valoarea muncii tale neconsumate, trebuie să faci altceva decât să păstrezi banii în bancă, trebuie să-ți asumi riscuri, să speculezi, să joci.

Un capitalism bazat în mod explicit pe distrugerea monedei este deja un alt sistem, este deja mai degrabă socializant… pentru mase, nu pentru bogați desigur. Este ușor să ne imaginăm ce se întâmplă în continuare, în loc să ne îngrijorăm că nu stricam sistemul în profunzime, să nu-l distrugem în profunzime, păstrăm principiile și bazele societăților noastre, am mers mai departe spre promovarea unei lumi noi. Acest lucru a fost posibil prin tehnologie, prin valul irezistibil al virtualului, al imaginației, al propagandei, al diviziunii/parcelării muncii, al opacității monedei și finanțelor, al lipsei de verticalitate a publicului, ignoranței, al trădării intelectualilor.

Pentru a înțelege pe deplin conceptul de capitalism minier, trebuie să revenim la idei simple; când ai o mină de aur, practici ceea ce numim minerit, adică epuizezi filonul și apoi treci la alta; Aici filonul este Sistemul, mecanismul capitalist, aranjamentele sociale care permit proprietarilor de capital și aliaților lor să-și însuşească surplusul de produs, o parte din munca altora. Acest filon, acest sistem este alcătuit dintr-un anumit număr de structuri, suprastructuri, teorii, practici, credințe, reguli, legi, care permit extragerea plusvalorii. Capitalismul a fost legat de ideologia democratică și de existența claselor de mijloc cu ideea că toată lumea ar putea progresa social și chiar că toată lumea s-ar putea îmbogăți.

Mineritul muncii, este sistemul in care nu iti faci griji de sănătatea oamenilor, de reproducerea fortei de munca, o epuizezi până la moarte si nu iti faci griji sa o intretii sau sa o educi. Îi subminezi forța de muncă. Așa s-a întâmplat, de exemplu, la începutul colonizării /globalizării. În economie există faze istorice, faza sau ciclul de investiții, cicluri de cerere, cicluri de credit, și dar există un ciclu foarte lung despre care nu vorbim pentru că vrem să credem că capitalismul este etern și că este starea naturală a economiei, Numai Marx a abordat această întrebare a istoricității sistemului capitalist.

Înțelegi că sistemul este și istoric, există un „înainte” și un „după”. Există și ciclul sistemului, se naște, se dezvoltă, decade, putrezește, moare. Partea esențială a ciclului este alcătuită într-un fel de organizarea producției și de ordinea socială și ierarhia care rezultă din aceasta. Acest ciclu este foarte lung, trecem la diferite moduri de producție și organizații sociale în funcție de descoperiri, progres, tehnologii, iar asta se întâmplă de-a lungul secolelor și nu deceniilor.

Ciclul sclaviei, ciclul feudalismului, ciclul capitalismului productiv, ciclul capitalismului financiar, ciclul capitalismului tehnologic, se succed, etc. Sistemele sunt, astfel, istorice, perisabile, înlocuibile pe măsură ce forțele și capacitățile productive se dezvoltă; evoluţiile/revoluţiile forţelor productive produc de fiecare dată un nou sistem.

Dacă faci parte din hiper clasa de la butoane, dacă ai senzația că suntem în zorii unei mutații a forțelor productive, poți să-ți pui întrebarea, Dar de ce să nu epuizezi filonul, de ce să nu jefuiești în totalitate vechiul sistem, să nu promiți nimic, nu te indatori pana la moarte, in orice caz sistemul este condamnat pe termen lung, ai putea la fel de bine sa profiti de el si cat mai mult timp, fara rusine, fara sa-ti faci griji pentru conservarea pe termen lung. Singurul lucru de făcut este să-l faci să dureze cât mai mult posibil, cât mai cinic posibil, chiar dacă asta îl pervertiază și îi grăbește sfârșitul. Acesta este implicit și obiectiv raționamentul super-elitelor. Bineînțeles că nu au capacitatea intelectuală de a o formula dar totul se întâmplă ca și cum ar avea intuiția a ceea ce trebuie să facă în interesul lor; și o fac! Acesta este capitalismul minier, capitalismul ca și cum nu ar exista un mâine, cu datoriile sale astronomice, ratele dobânzilor sale risipitoare, jefuirea forței de muncă globale. Capitalismul este cel care și-a abandonat responsabilitățile istorice și morale, pentru că consideră că nu este responsabil în fața nimănui. Turbo – capitalismul.

Capitalismul minier este capitalismul care se numește „după mine potopul”. Și dacă după noi, spune hiperclasa, mai există un alt sistem, atunci să ne fie tot nouă, încă și mai favorabil, să ne asigurăm că confiscăm toate puterile, să monopolizăm toate pârghiile care ne vor permite să pilotăm distrugerea vechiului. Și sa dominăm in continuare pentru a impune legea care ne autoriza sa le exploatam pe toate celelalte.

Perceperea semnalelor slabe, invizibile, dar foarte reale este ceea ce încerc să fac. Dar nu pot prezice viitorul, ci vedea prezentul cu un alt ochi. Pot pune lupa asupra forțelor emergente, dar încă subterane. Încercați să vedeți prezentul așa cum îl vom vedea noi mâine sau poimâine. Este pur și simplu încercarea de a citi în haosul prezent ceea ce nu este evident, ceea ce este încă ascuns, anume

abandonarea idealului democratic,
sfarsitul libertatilor individuale autentice

creșterea atitudinii de repetarea cu convingere a discursului oficial oricât de idiot paote fi acesta ca o atitudine socială conformă ( memitudine )

preluarea puterii de către părțile interesate apatride, experții și colaboratorii acestora, toți branșați la bugetele statelor sau ong-uri dubioase

ascensiunea irezistibilă a lui Arturo Ui a capitalului financiar și tehnologic foarte mare, de la Soros la Bill Gatesetc., în cadrul unui nou fascism globalizat care asociază capitalul financiar, politica la ordin, birocrația foarte mare și bufonii care sunt intelectualii și mass-media