Articol din 18 iunie de Graham E. Fuller, traducere google corectată și adaptată
Un document care merită citit și transmis și la prieteni, articol care sparge Omerta oficială, distribuită pe bani mulți, prin mituire de către presa mainstream. Toată lumea poate să-l înțeleagă, … dacă și vrea !?
Graham E. Fuller este un fost vicepreședinte al Consiliului Național de Informații al CIA, responsabil pentru estimările globale de informații.
Războiul din Ucraina a durat suficient de mult pentru a dezvălui câteva traiectorii clare.
În primul rând, două fapte de bază:
-Putin trebuie condamnat pentru că a început acest război – așa cum este practic orice lider care începe un război. Putin poate fi numit un criminal de război – în bună companie cu George W. Bush, care a ucis mult mai mulți oameni decât Putin.
-Condamnarea secundară revine Statelor Unite (NATO) pentru că au provocat în mod deliberat un război cu Rusia prin împingerea necruțătoare a organizației sale militare ostile, în ciuda notificărilor repetate de la Moscova de trecere a liniilor roșii, până la ușa Rusiei.
Acest război nu ar fi trebuit să se întâmple dacă neutralitatea ucraineană, de tipul Finlandei și Austriei, ar fi fost acceptată. În schimb, Washingtonul a cerut o înfrângere clară a Rusiei.
Pe măsură ce războiul se apropie de sfârșit, dacă așa este, !? încotro se îndreaptă lucrurile?
Contrar declarațiilor triumfaliste de la Washington, Rusia câștigă războiul, Ucraina a pierdut războiul. Orice daune pe termen lung aduse Rusiei este discutabilă. Sancțiunile SUA împotriva Rusiei s-au dovedit mult mai devastatoare pentru Europa decât pentru Rusia.
Economia globală a încetinit și multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu o penurie severă de alimente și riscul de foamete pe scară largă.
Există deja crăpături adânci pe fațada europeană a așa-numitei „unități NATO”. Europa de Vest va regreta din ce în ce mai mult ziua în care l-a urmărit orbește pe Pied Piper american în război cu Rusia. Într-adevăr, acesta nu este un război ucrainean-rus, ci un război american-rus purtat prin procură ultimului ucrainean.
Contrar afirmațiilor optimiste, NATO ar putea de fapt să apară slăbită.
Europenii de Vest se vor gândi îndelung la înțelepciunea și la costurile profunde de a provoca confruntări mai profunde, pe termen lung, cu Rusia sau alți „concurenți” ai Statelor Unite.
Europa va reveni mai devreme sau mai târziu la cumpărarea de energie rusă ieftină. Rusia este în pragul ei și o relație economică naturală cu Rusia are în cele din urmă un sens covârșitor.
Europa percepe deja Statele Unite ca pe o putere în declin, cu o „viziune” de politică externă neregulată și ipocrită bazată pe nevoia disperată de a păstra „conducerea americană” în lume. Disponibilitatea Americii de a merge la război în acest scop este din ce în ce mai periculoasă pentru alții. Washingtonul a precizat, de asemenea, că Europa trebuie să se angajeze într-o luptă „ideologică” împotriva Chinei, precum și într-un fel de luptă proteică a „democrației împotriva autoritarismului”. Cu toate acestea, este mai mult o luptă clasică pentru putere pe tot globul. Și cu atât mai puțin își poate permite Europa să se angajeze într-o confruntare cu China – a cărei „amenințare” percepută în principal de Washington pare neconvingătoare pentru multe state europene și pentru o mare parte din lume.
Inițiativa Belt and Road a Chinei este poate cel mai ambițios proiect economic și geopolitic din istoria lumii. Deja leagă China de Europa pe calea ferată și pe mare. Excluderea europeană din proiectul Belt and Road va costa scump. Rețineți că Centura și Drumul traversează Rusia. Este imposibil ca Europa să-și închidă porțile față de Rusia, păstrând în același timp accesul la acest megaproiect eurasiatic. Astfel, o Europă care percepe Statele Unite deja în declin are un mic stimulent să se alăture trenului împotriva Chinei.
Sfârșitul războiului din Ucraina va determina Europa să-și reconsidere serios meritele sprijinirii încercării disperate a Washingtonului de a-și menține hegemonia globală. Europa se va confrunta cu o criză de identitate tot mai mare în determinarea viitorului său rol global. Europenii de Vest se vor sătura să fie supuși unei dominații americane de 75 de ani asupra politicii externe europene. În prezent, NATO înlocuiește politica externă europeană, iar Europa rămâne inexplicabil de timidă în afirmarea unei voci independente. Cât timp va prevala asta?
Acum vedem cum sancțiunile masive ale SUA împotriva Rusiei, inclusiv confiscarea fondurilor rusești de la băncile occidentale, determină cea mai mare parte a lumii să-și reconsidere înțelepciunea de a paria în întregime pe dolarul american în viitor. Diversificarea instrumentelor economice internaționale este deja în curs.
Dincolo de Orient si Occident 