O luptă, un război. Metafizic !

Civilizația europeană este inseparabilă de cucerirea libertăților individuale. Această civilizație, care încă îi mai slăvește pe Prometeu, pe Spartacus, pe Iisus Hristos, este cea care interzice sclavia, care a patentat Habeas Corpus și care sfințește drepturile fundamentale ale oamenilor. În această civilizație, drepturile de bază ale oamenilor sunt considerate absolute. Libertatea de circulație, libertatea de întreprindere, libertatea de întrunire și de manifestare, libertatea de exprimare, libertatea cuvântului, dreptul la respectarea vieții private, dreptul la securitate, dreptul la egalitate se numără printre aceste drepturi fundamentale.

Aceste drepturi sunt „absolute” în măsura în care persoana se bucură de ele în mod absolut, prin natura lor și ca cetățean. Ele nu ii pot fi luate, decât dacă acesta din urmă încalcă legea… cu condiția, însă, ca legea să nu fie nici arbitrară, nici tiranică, caz în care cetățeanul va avea un alt drept fundamental: acela de a „rezista opresiunii” . Mulți au remarcat acest lucru: Covidismul înlocuiește drepturile absolute cu drepturile condiționate.

De acum înainte, drepturile fundamentale nu mai sunt libertăți absolute izvorâte în mod firesc din cetățenia și umanitatea noastră, ci libertăți condiționate, acordate de stat „cu condiția”: cu condiția purtării măștii, cu condiția respectării distanțelor sociale, cu condiția să aveți un permis de sănătate sau vaccinare, cu condiția să vi se injecteze eu mai știu ce, …

Exercitarea celor mai fundamentale libertăți ale noastre, cum ar fi aceea de a se putea deplasa sau de a se întâlni, este subordonată unui act de supunere și de injectarea unei substanțe experimentale în organism. Aceste pseudo-libertăți sunt așadar avantaje discriminatorii acordate unora de o autoritate superioară, guvernamentală în acest caz. Dacă cuvintele au un sens, aceste „libertăți” acordate de Stat sunt deci „privilegii”!

Privilegiații au anumite prerogative care le permit, de exemplu, să viziteze o persoană dragă în spital, sau să bea o cafea pe terasa unui bar. Dar privilegiile care le sunt acordate sunt privilegii temporare care vor dura atâta timp cât va dura valabilitatea lor arbitrară. Pe de altă parte, privilegiile în cauză pot fi înlăturate oricând, prin simplă hotărâre de guvern, și fără ca persoana privilegiată să fi eșuat măcar în datoria de ascultare. O persoană privilegiată se află așadar într-o „libertate condiționată” aleatorie. Este un fel de prizonier care ar accepta, pentru câteva firimituri de pseudo-libertate, să respecte condițiile care i se impun, și să trăiască permanent sub privirea severă a unui judecător de executare a sentinței. Constrângerea corporală, adică întoarcerea brutală a deținutului în detenție sau a persoanei privilegiate la arest la domiciliu, este o sabie a lui Damocles suspendată deasupra capetelor tuturor celor care acceptă această viață în „ noua libertate condiționată”.

Potrivit discursului de stat, injecția este o datorie a individului față de comunitate. Din datorie, acesta, care ar avea un fel de datorie de sănătate față de toată lumea, ar trebui să-și încredințeze trupul unui injector plătit de guvern. Prin această operațiune, statul își acordă pe de o parte un drept incredibil asupra organismului nostru, deoarece se autorizează să modifice mașina genetică, dar înseamnă și pe de altă parte că această mașinărie face obiectul unei deposedări și al unei schimbări de proprietate.

Într-adevăr, să ne punem întrebarea: cine deține corpul meu dacă statul are dreptul de a dispune de el și de a modifica funcționarea sa genetică după cum crede el de cuviință ? Cine stăpânește corpul meu dacă statul este în măsură să-l taie de orice interacțiune socială, să-l scoată antropologic din funcțiune, pe scurt, într-un mod de a-l „opri” așa cum se oprește un dispozitiv, un aparat defect?

Uzufructul: „dreptul de a folosi proprietatea fără a o deține”.

Obligația de a fi injectat cu un produs nociv pentru a obține libertăți relative și „cu condiția să … ”, înseamnă concret că nu îmi mai aparțin, că sufletul meu este doar uzufructul unui trup care aparține de fapt Statului, întrucât acesta din urmă dispune de el după cum crede de cuviinţă.

Sistemul, Matrix, a distrus popoarele. Astăzi, disociază individul, îl împarte literalmente. Statul confiscă trupurile și le resetează după bunul plac. Conștiința și sufletul nu sunt altceva decât uzufructul unei mase de carne, oase și în curând „tehnologii încorporate”. Injecția deschide astfel calea către o separare a trupului și a sufletului. Pentru Stat trupurile devin obiecte, pentru suflete căutarea zadarnică a trupurilor lor pierdute în artefact. Zombi și fantome, acestea sunt entitățile lumii de după, imaginate de Klaus Schwab, Jacques Attali, prințul Charles și Bill Gates, cu marea lor resetare.

Individul injectat este redus la starea de mașinărie biologică a cărei funcționare internă o reglementează acum statul. Cea mai mică defecțiune și se oprește imediat. Fără o a treia doză? Nu mai lucrează, nu mai petrece timpul liber, nu mai are drept la viață socială! Dar inginerii sociali vor avea grijă de tine. O mică ajustare aici, o mică constrângere acolo, o lovitură ocazională de ciocan… și mașinile tale pornesc din nou, totuși nu chiar la fel.

Libertățile noastre fundamentale devin relative în același timp în care se așteaptă ca ascultarea noastră să fie absolută. Civilizația noastră, supunerea față de Autoritate este concepută doar din punctul de vedere al legitimității. Ascultarea este așadar prin natură „relativă”: față de cei ilegitimi, nimeni nu trebuie să se supună, fiecare are datoria să reziste. Libertățile fundamentale au avut întotdeauna un caracter absolut: autoritatea care nu le respectă este nedreaptă și se expune revoltelor. Supunerea absolută și necondiționată asociată cu libertățile fundamentale concepute ca relative și condiționate exprimă o inversare a valorilor care provine dintr-o abordare care nu aparține civilizației europene. Cu alte cuvinte, acest crossover reflectă o schimbare de civilizație.

In ce fel de civilizație intrăm? Evident, într-o civilizație care nu mai este cu adevărat una, întrucât nu este determinată după o grilă culturală, ci o hiper-raționalitate mecanică care reduce viul la mort, la un obiect, la un lucru căruia i se asociază un cod bară, sau qr-cod. Aici oamenii nu mai sunt nici ființe ale culturii, nici ființe ale naturii, ci obiecte și mecanisme din ce în ce mai conectate. În cele din urmă, aceste mecanisme deținute de Sistem nu vor avea mai mult suflet decât o mașină de spălat sau un computer. Toate aceste mecanisme nu vor mai forma un popor sau o civilizație, nici măcar o fabrică de producție, deoarece inteligența artificială va concentra toate sarcinile de producție. Acest întreg nu va fi altceva decât un reziduu de umanitate diminuată, fără conștiință reală, uluit de senzori și cipuri RFID care vor spune ce să facă și ce să gândească.

Trebuie să fii conștient de asta astăzi, înainte de a fi prea târziu: când ești de acord să-ți înstrăinezi liberul arbitru, când ești de acord să-ți încredințezi corpul și să nu mai fii cu adevărat stăpânul lui, îți asumi riscul de a fi tratat ca pe un lucru și redus la statutul unui obiect.

Și niciun suflet nu își va mai găsi locul într-un obiect !

Războiul, lupta care începe este una metafizică. Ea depășește orice ne-am fi imaginat vreodată până acum. Este oare ORA 25 !?!?

Antonin Campana http://www.autochtonisme.com/ ( articol tradus )