Minciunile covid, statul și vaccinul obligatoriu.

De ce vor ei, să va fie vouă frică în permanență ?

Presiunea asupra celor nevaccinați crește.

În timp ce vaccinații din unele țări își recapătă o parte din libertățile cu prețul urmăriri via codul QR, cei nevaccinați sunt hărțuiți. Sunt vizați pentru discriminare. Accesul la spațiile publice și mișcarea le sunt îngreunate. În unele țări, vaccinarea este chiar obligatorie pentru unele profesii. Dar de ce este campania de vaccinare atât de importantă pentru guverne încât crește presiunea într-o asemenea măsură? Și cui îi pasă de campania globală de imunizare? (termenul de imunizare se dovedește pe zi ce trece, o … minciună) Pentru a răspunde la aceste întrebări, este necesar să analizăm povestea predominantă a vaccinului și să întrebăm cine beneficiază de aceasta. Procedând astfel, trebuie abordată alianța de interese dintre stat, mass-media, industria farmaceutică și instituțiile supranaționale. Această alianță de interese apare foarte clar.

Să începem cu industria farmaceutică. Aceasta are un interes economic clar în campania de vaccinare. Ea obține beneficii imense din vaccinarea pe scară largă și fără niciun risc.

Dar statul? În criza covid-19, politicile au amplificat în mod sistematic frica și isteria. Nu a fost un accident și nu este surprinzător, deoarece statul își bazează rațiunea de a fi pe argumentul că protejează populația de pericolele interne și externe. Statul este construit pe frică.

Minciuna oficială este că, fără ajutorul de stat, cetățenii ar fi lipsiți de apărare împotriva foamei, sărăciei, accidentelor, războiului, terorismului, bolilor, dezastrelor naturale și pandemiilor. Prin urmare, este în interesul statului să insufle frica de pericole posibile, pe care apoi pretinde că le va rezolva, extinzându-și astfel puterea. Un exemplu relativ recent este restricționarea libertăților civile în Statele Unite ca răspuns la amenințarea teroristă după atacurile din 11 septembrie și cel de-al doilea război din Irak.

La fel, era în interesul guvernelor să insufle în mod deliberat frica și să descrie covid-19 ca un virus ucigaș unic pentru a extinde puterea de stat într-o măsură necunoscută în timp de pace în detrimentul oamenilor. Drepturile fundamentale ale cetățenilor. Când a început criza coronei și nu se știau prea multe despre potențialul pericol al virusului, politicienii s-au confruntat cu câștiguri asimetrice. Dacă politicienii subestimează un pericol și nu răspund, aceștia sunt considerați responsabili pentru subestimare. Ei pierd alegerile și puterea. Mai ales dacă pot fi acuzați de decese. Pe deoparte, fotografiile de înmormântare în masă, consecințele subestimării pericolului și a inacțiunii sunt letale din punct de vedere politic. Pe de altă parte, supraestimarea pericolului și luarea de măsuri decisive este mult mai atractivă din punct de vedere politic. Deși aceasta este cu adevărat o amenințare fără precedent, politicienii sunt celebrați pentru măsurile lor dure, cum ar fi blocarea. Și politicienii pot spune întotdeauna că, fără acțiunea lor decisivă, ar fi existat într-adevăr un dezastru. O altă minciună.

Dacă măsurile s-au dovedit în cele din urmă exagerate, deoarece pericolul nu a fost atât de mare, posibilele consecințe negative ale măsurilor nu sunt la fel de direct asociate cu politicile ca și fotografiile înmormântărilor în masă, deoarece aceste consecințe sunt indirecte și ele apar mai târziu în timp. Costurile de sănătate indirecte și pe termen lung ale blocajelor includ sinuciderile, depresia, alcoolismul, bolile legate de stres, decesele anterioare cauzate de intervențiile chirurgicale și de screening-urile anulate și un nivel de viață în general mai scăzut.

Cu toate acestea, aceste costuri nu sunt direct asociate cu intervenții drastice și atribuite politicii. Multe dintre aceste consecințe vor apărea după următoarele alegeri sau chiar mai târziu și nu sunt vizibile. De exemplu, nu se poate observa în ce măsură un nivel de viață mai ridicat ar fi sporit speranța de viață. Și dacă cineva moare în șase ani din cauza alcoolismului sau a dezvoltat depresie ca urmare a închiderii în casă, este puțin probabil ca majoritatea oamenilor să dea vina pe politicieni pentru aceasta și, dacă o fac, acești politicieni ar putea fi deja demiși din funcțiile lor.

Astfel, este în interesul politicienilor să supraestimeze o amenințare și să reacționeze excesiv. este puțin probabil ca majoritatea oamenilor să-i responsabilizeze pe politicieni pentru blocare și, dacă o fac, acești politicieni ar putea fi deja eliminați din posturile lor. Pentru a justifica și apăra măsurile dure, cum ar fi arestul la domiciliu, măsuri care-i atrag atât de mult pe politicieni, trebuie să stârnim frica. Odată ce politicienii au stârnit frică și isterie în timpul crizei covid-19, punerea în aplicare a unor măsuri foarte restrictive, cum ar fi izolare, deteriorarea economiei și a țesutului social s-a putut face cu ușurință.

Cu toate astea, o societate nu poate fi blocată pentru totdeauna, deoarece costurile continuă să crească. La un moment dat, trebuie să ieși din închisoare și să revii la o anumită normalitate. Cum putem noi să stârnim teama de amenințarea unui virus ucigaș și să revenim la normalitate? Soluția este vaccinarea. Odată cu campania de vaccinare, statul se poate prezenta ca salvatorul unui mare pericol. Statul organizează vaccinarea pentru cetățenii săi și le oferă „gratuit” cetățenilor. Fără această „salvare a vaccinurilor” și într-o închidere permanentă, consecințele negative economice și sociale ale restricțiilor asupra drepturilor civile ar fi atât de mari încât resentimentele populației ar continua să crească și că, în cele din urmă, tulburările ar amenința. Deci mai devreme sau mai târziu, izolare trebuie să se termine. Dacă, totuși, autoritățile statului ar inversa blocajele și restricțiile fără alte explicații și ar implica că pericolul nu era atât de mare și că restricțiile ar fi o exagerare și o greșeală, ar pierde foarte mult sprijin și încredere în rândul populației .