Sistemul, Matrix e în faliment

Cum bine vă dați seama, problemele care ne urmăresc depășesc frontierele tării noastre, de unde interesul de a analiza situația generală, internațională care, în contextul schimburilor comerciale și de tot felul o determină pe cea a națiunilor. Desigur sunt multe probleme la nivel intern, dar vă asigur, și mai multe probleme sistemice, generale.

Odată cu intervenția rusească din Siria și mai înainte de aceasta, anexarea Crimeii a validat sfârșitul procesului mondializării. China, țară asiatică înconjurată de un zid, bine organizată și baricadată în interiorul frontierelor proprii, ca urmare a războiului comercial, al taxelor vamale început de președintele Trump, pare obligată să se orienteze tot mai mult spre piețele asiatice limitrofe și dezvoltarea lor, împiedicând prin politica prețurilor mici accesul produselor americane și europene pe aceste piețe noi. Rusia, Turcia și Iranul par a se alinia Chinei, nu doar pe tărâm comercial, ci și militar, asistăm la formarea a două tabere.

Expansiunea comercială și teritorială a Occidentului și politica sa de jaf pare a fi luat sfârșit din imposibilitatea cuceriri soft de teritorii noi. ( vezi și Ucraina) Ori Sistemul, această mașinărie de exploatare a resurselor, naturale și umane, are o nevoie permanentă de expansiune, teritorii și populații noi pentru a se reproduce, pentru a-și prelungi existența și a se menține în viață.

Dacă în ceea ce privește limitarea posibilităților de cucerire soft de noi teritorii lucrurile par evidente, tot cam așa stă treaba și cu posibilitățile de exploatare a oamenilor. Carburantul sistemului sunt banii, a căror natură a fost modificată și încet încet transformată pe nesimțite din bun public, în credit acordat de bănci private. Vom reveni asupra acestei chestiuni foarte importante. Pe scurt, instrumentul de exploatare principal al popoarelor este creditul. Ori și aici Sistemul a ajuns la o limită. Nu poți obliga să bea apă un măgar căruia nu-i este sete. Nu poți acorda credit decât celor care-l acceptă și în limita solvabilității lor. Ori și aici s-a ajuns la o limită. De unde nevoia, repet, nevoia sistemică de a îndatora statele.

Sistemul nu a mai putut să se reproducă în același mod ca înainte, din moment ce și-a epuizat posibilitățile de îndatorare normală din marele ciclu de credit și mijloacele sale de creștere a ratei de exploatare a angajaților. Nu este suficient profit în fața unui capital prea mare, în special fictiv, reprezentat de masa creditelor acordate și care-și cere cu insistență plata ratelor și a dobânzilor. Ordinea socială este în pericol. Sistemul și-a epuizat marjele care i-au fost date de neoliberalismul anilor 60-70-80, completat de financiarizarea economiei, apoi de o mondializare fără concurență veritabilă iar ceva mai târziu de fenomenul low-costs. Pentru a putea continua, este obligat să forțeze, să se scufunde în iliberalismul autoritar și în sărăcirea maselor, trebuie să se îndepărteze de democrație și să arate poporului capcana Republicii. Republica este Res Publica, despre lucrul public, azi confiscat de elite, oligarhi și plutocrați. Și să se pregătească de totalitarism. Și/sau de război. Procedând astfel, sistemul produce populismul, vrând nevrând. Și cine mai știe ce altceva …

Romania si sfarsitul Europei - Amintiri din tara pierduta - Mihail Sturdza

https://www.emag.ro/romania-si-sfarsitul-europei-amintiri-din-tara-pierduta-mihail-sturdza-42/pd/D8MFTCBBM/

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s