Ochelarii bunicii

„On ne voit bien qu’avec le cœur, l’ESSENTIEL est caché pour les yeux.” Antoine de St. Exupery – Micul Prinţ

Nu vedem bine decât cu inima. ESENŢIALUL este ascuns ochilor.

„Ochelarii bunicii” este numele unei delicioase prăjituri cu nucă, pe care o făcea bunica de fiecare dată de Paşti. Niciodată nu am mâncat una mai bună decât cea făcută de bunica.

Dar nu despre asta e vorba acum, imediat.

Am cunoscut la Paris, nu departe de Ambasada României, pe Avenue Bosquet,  un om care practica o meserie, din câte am înţeles, rară. Pascal BARBEY este OPTOMETRIST, adică măsoară foarte precis cu aparate complicate, parametrii ochiului şi ceva mai mult de-atât… Cu ocazia unei vizite, ne-a explicat pe scurt meseria sa.

În timp ce oftalmologul se ocupa de bolile ochiului, cum ar fi diversele traumatisme, dezlipirea de retină, ulciorul, abcesul sau praful în ochi, el se ocupa doar de constatarea problemelor de focală, măsurătorile şi reglajele posibile ale acesteia.

Vezi cursul de optică şi lentile!  J

El pleaca de la ideea că la bază, ochiul este OBIECTIV. S-a născut şi s-a dezvoltat ca să poată vedea SOARELE iar mai apoi, celelalte fiinţe şi lucruri existente sub soare.

Vederea perfectă cu ochiul, obiectiv, se poate obţine doar având o vedere justă dincolo de spaţiul fizic, o foarte bună vedere holistică. Modul subiectiv prin care omul percepe viaţa, determină o adaptare a geometriei aparatului ocular şi astfel rezultă un obiectiv, subiectiv…

Frecvent tulburările vizuale apar în momente ale vieţii în care tensiunile din relaţiile familiale, sociale sau profesionale sunt prezente. Individul nu vede clar firul conductor al vieţii sale şi are tendinţa de a manifesta tulburări de vedere. Trăind constant într-o atitudine psihică de confuzie, autocritică, îndoială sau de teamă, îşi modelează astfel ochiul pentru a materializa conflictele sale interioare.

Spre exemplu, miopii văd foarte bine de aproape şi neclar în depărtare.  Atenţia lor este dirijată preponderent spre interiorul persoanei, spre EU şi mai puţin spre exterior, noi, voi, ceilalţi, căci le e teamă de agresiunile venind din exterior. Rezultă un defect de vedere în perspectivă. Ochelarii în acest caz, reglează vederea la distanţă, dar doar în plan fizic, fără a corecta însă lipsa de viziune.

Hipermetropia, este exact inversul miopiei, o incapacitate sau un refuz al minţii de a vedea amănuntele, detaliile, microcosmosul, căci individul este mai preocupat de ceea ce se întâmplă în exterior, la distanţă, decât ceea ce se-ntâmplă în interiorul corpului său fizic, emoţional şi mental. Pentru el „noi” şi „voi” este mai important decât „eu”. Are tendinţa să-şi ascundă emoţiile pentru a nu fi judecat de cei din jur.

Astigmaţii văd imagini tulburi. Conflicte, incertitudini, îndoieli în ceea ce priveşte propria lor persoană şi în ceea ce aşteaptă de la ceilalţi. Ochiul drept, masculin, este cel al raţiunii şi al viziunii clare faţă de ceea ce dorim să obţinem. Ochiul stâng, feminin, imaginaţie, intuiţie, viziune clară a ceea ce simţim în interior.  Ambii ochi nu văd bine peisajul general. Lucrurile se complică…

Foarte interesant am spus, bine, atunci cum reglăm focala pentru a evita problemele de vedere?… l-am întrebat. Reglându-ne ochiul minţii, având o vedere justă, clară, lucidă, pe plan individual şi general.

Căci ce poate fi mai rău pentru un om cu vedere perfectă decât a nu avea viziune? De fapt este invers. Luciditatea, discernământul reglează vederea, iar ochiul ajută individul cu viziune imperfectă, deformând pentru el realitatea. Îl protejează oarecum de ceea ce intuitiv nu vrea să vadă.

Şi atunci CLARVIZIUNEA!?

Când ne ocupăm de totalitatea noastră, simultan de cele patru corpuri (fizic, eteric, emoţional şi spiritual), ameliorarea vederii este inevitabilă. Educaţia vederii nu este o disciplină limitată, căci odată ce am putut recăpăta o vedere impecabilă, trecerea de la vederea simplă la capacităţile de viziune subtile devine posibilă.

Brâncuşi când avea o idee pe care dorea să o exprime în piatră, lua un bloc mare şi-l aşeza în atelierul său rustic, din Impasse Ronsin şi se uita la el. O zi, două zile, trei zile, patru zile, ore-n şir, nemişcat, singur, în linişte, pînă vedea în blocul de piatră, forma ESENŢIALĂ, care exprima cel mai bine ideea pe care o avea în minte. Şi când această formă nu era vizibilă nici după câteva zile, postea! Post hidric, doar apă, chiar şi o săptămână întreagă şi apoi post sec, până când vedea forma ideală. 

Brâncuşi avea vederea bună, în nicio fotografie nu poartă ochelari, nici una din mărturisirile despre el nu vorbeşte cum că ar fi purtat ochelari. Atunci cu ce vedea? Cred că aştepta să poată vedea cu mintea şi mai ales cu inima.

Îmi aduc aminte şi de bunica mea, care a murit când eram prea mic ca să o pot înţelege şi să o cunosc cu adevărat. Nu purta niciodată ochelari…

În schimb chinezii, uitaţi-vă bine, mai toţi poartă ochelari. E poate un motiv să considerăm că suntem salvaţi!? Doar cu condiţia că între timp să nu ne pierdem nici noi vederea, nici mintea şi nici inima…

Sunt acum convins că Micul Prinţ avea dreptate: Nu putem vedea bine decât cu inima, esenţialul este ascuns ochilor…

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s